PARTEA A IV-A
Destinatarii catehezei
CAPITOLUL III
Cateheza pentru situații,
mentalități și medii speciale
Cateheza pentru handicapați și inadaptați1
189. Pentru orice comunitate creștină, handicapații fizici și mentali, cei suferinzi și, printre aceștia, în primul rând copiii, sunt obiectul unei iubiri predilecte din partea Domnului. În zilele noastre, grație unei conștientizări tot mai mari din partea societății și a Bisericii și ca urmare a progreselor de netăgăduit înregistrate de pedagogia specializată, familia și alte locuri de formare pot oferi acestor persoane o cateheză adaptată, la care au dreptul întrucât sunt botezate; chiar și cele nebotezate au acest drept pentru că și ele sunt chemate la mântuire. Iubirea Tatălui față de acești fii mai slabi și prezența constantă a lui Isus și a Duhului său confirmă faptul că orice persoană este capabilă, în ciuda limitelor, să crească în sfințenie.
Educarea la credință, care angajează mai întâi familia, are nevoie de itinerare adecvate și personalizate; ea ține cont de indicațiile cercetărilor pedagogice și se exercită cu folos în contextul unei educații globale a persoanei. Pe de altă parte, trebuie să se evite ca această cateheză, care este în mod necesar specializată, să ajungă să se desfășoare la periferia pastoralei comunitare. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, comunitatea trebuie informată și angajată în permanență. Pentru a răspunde exigențelor speciale ale acestei cateheze, cateheții trebuie să fie deosebit de competenți; slujirea lor va fi cu atât mai meritorie.
Cateheza pentru cei marginalizați
190. Același obiectiv se menține și în cazul catehezei vizând persoanele aflate în pragul marginalizării sau care au ajuns deja la periferia societății, cum sunt imigranții, refugiații, nomazii, cei fără domiciliu fix, bolnavii cronici, drogații, deținuții… Declarația solemnă a lui Isus, care ia asupra lui toate cele făcute «unuia dintre cei mai mici frați ai mei» (Mt 25,40.45), garantează harul pentru a putea lucra bine în medii dificile. O cateheză validă trebuie să știe întotdeauna să distingă diferitele situații, să înțeleagă nevoile și cerințele pentru fiecare caz; va trebui să mizeze mult, cu răbdare și devotament, pe întâlnirea personală, să procedeze cu încredere și realism, recurgând deseori la forme de cateheză indirecte și ocazionale. Comunitatea va trebui săi susțină fratern pe cateheții care se consacră acestei slujiri.
Cateheza pentru grupuri diversificate
191. Astăzi există persoane aparținând unor medii profesionale și, într-un sens mai larg, culturale, față de care cateheza trebuie să adopte itinerare speciale: este vorba de mediul muncitoresc, al profesiilor liberale, de artiști, oameni de știință, tineri universitari… Este de dorit ca acestora să li se adreseze cateheze inserate în mersul comun al comunității creștine. Desigur, aceste sectoare cer o abordare competentă și un limbaj adaptat care să nu trădeze totuși mesajul ce trebuie transmis.2
Cateheza pentru anumite medii de viață
192. Slujirea credinței acordă în prezent o mare atenție mediilor sau contextelor de viață, întrucât aici se desfășoară în mod concret viața omului, aici își exercită el responsabilitățile, suportă influențe și influențează la rândul lui.
În mod global, și cu titlu de exemplu, vom reține aici doar două medii majore care necesită forme diversificate de cateheză: satul și orașul.
Cateheza pentru mediile rurale ține seama în mod necesar de exigențele proprii acestui mediu, deseori legate de sărăcie și mizerie, care sunt însoțite uneori de teamă și superstiție, dar și de o mare simplitate, de o mare încredere în viață, de spirit de solidaritate, de credința în Dumnezeu, de fidelitate față de tradițiile religioase.
Cateheza pentru mediile urbane trebuie să țină cont de o varietate uneori considerabilă de situații, de la cartierele bogate la cele sărace și marginalizate. Ritmul de viață de la oraș este deseori stresant, mobilitatea este frecventă, tentațiile de evaziune numeroase, ca și situațiile de anonimat și de singurătate.
Pentru fiecare din aceste medii trebuie să fie gândită o slujire a credinței cât mai potrivită, făcându-se apel la cateheți bine pregătiți, oferind ajutorul oportun, utilizând mijloacele de comunicare socială…