PARTEA A IV-A
Destinatarii catehezei

CAPITOLUL II 

Cateheza în funcție de vârstă

Indicații generale

171. Cateheza pe grupe de vârstă este o necesitate esențială pentru comunitatea creștină. Într-adevăr, pe de o parte, credința participă la dezvoltarea persoanei, iar pe de altă parte, fiecare etapă a vieții este expusă riscului descreștinării și trebuie să facă față sarcinilor mereu noi ale vocației creștine.

De aceea, pe bună dreptate sunt oferite cateheze diversificate în funcție de vârstă și complementare, în conformitate cu nevoile și capacitățile destinatarilor.1

De aici, importanța de a se ține seama de toate elementele implicate, atât antropologice și evolutive, cât și teologice și pastorale, recurgându-se și la achizițiile recente ale științelor umaniste și pedagogice legate de fiecare vârstă.

De asemenea, trebuie făcut efortul de a integra cu înțelepciune diferitele etape ale parcursului credinței, urmărindu-se în mod special o dezvoltare armonioasă, în etape succesive, a catehezei copiilor.

Din același motiv, este eficient, pe plan pedagogic, să existe o referire la cateheza adulților și în funcție de aceasta să fie orientate și catehezele celorlalte perioade ale vieții.

Nu vom indica aici decât câteva elemente generale, cu titlu de exemplu, lăsând specificările ulterioare în grija directoriilor de cateheză elaborate de Bisericile particulare și de Conferințele episcopale.

Cateheza adulților2

Adulții cărora le este adresată cateheza3

172. Când li se vorbește adulților despre credință, trebuie să se țină cont în mod serios de experiențele lor, de condiționările și de dificultățile pe care le au de înfruntat în viața lor. Problemele și nevoile lor de credință sunt multiple și felurite.4

Astfel, se pot distinge:

  • adulții credincioși, care își trăiesc în mod coerent credința pentru care au optat și doresc sincer să și-o aprofundeze;
  • adulții care, deși botezați, nu au fost catehizați cum se cuvine sau nu și-au terminat parcursul de inițiere creștină, sau care s-au îndepărtat de credință într-atâta încât pot fi considerați «cvasi-catehumeni»;5
  • adulții nebotezați cărora le corespunde catehumenatul propriu-zis.6

Mai trebuie să-i menționăm și pe adulții care provin din confesiuni creștine care nu sunt în deplină comuniune cu Biserica Catolică.

Elemente și criterii proprii catehezei adulților7

173. Cateheza adulților vizează persoanele care au dreptul și datoria de a duce la maturitate sămânța credinței pe care Dumnezeu a pus-o în ei;8 ea se adresează indivizilor chemați să-și asume responsabilități sociale de orice fel și vizează subiecți expuși la mutații și crize uneori foarte profunde. De aceea, credința adultului trebuie neîncetat luminată, întărită și protejată, pentru a putea ajunge la înțelepciunea creștină care dă sens, unitate și speranță multiplelor experiențe din viața personală, socială și spirituală a acestuia. Cateheza adulților reclamă o identificare atentă a trăsăturilor tipice ale credinței creștinului adult, în vederea stabilirii obiectivelor și conținutului, determinării anumitor constante în propunerea mesajului, fixării celor mai eficiente criterii metodologice, alegerii formelor și modelelor. O atenție deosebită va fi acordată persoanei și identității catehetului pentru adulți și formării acestuia, precum și responsabililor cu cateheza adulților din cadrul comunității.9

174. Printre criteriile care trebuie urmate pentru a fi garantată autenticitatea și eficacitatea catehezei adulților, reamintim:10

  • atenția acordată destinatarilor în condiția lor de adulți, bărbați sau femei, problemelor, experiențelor și bagajului lor spiritual și cultural, cu respectarea deplină a diferențelor;
  • considerarea statutului de laic al adulților a căror chemare specifică, în virtutea Botezului lor, este «să caute Împărăția lui Dumnezeu ocupându-se de administrarea celor vremelnice și orânduindu-le după voința lui Dumnezeu»,11 și să fie sfinți;12
  • atenția acordată participării comunității pentru ca ea să fie loc de primire și de susținere a adultului;
  • atenția față de un proiect organic al pastoralei adulților în care formarea liturgică și slujirea carității să fie integrate catehezei.

Sarcini generale și particulare ale catehezei adulților13

175. Pentru a putea răspunde celor mai profunde așteptări ale zilelor noastre, cateheza adulților trebuie să propună credința creștină în toată integritatea, autenticitatea și coerența ei, așa cum o înțelege Biserica; trebuie să pună pe primul plan vestirea mântuirii, să lămurească numeroasele dificultăți actuale, confuziile, neînțelegerile, prejudecățile și obiecțiile; trebuie să pună în lumină latura spirituală și morală a mesajului; să introducă în lectura pătrunsă de credință a Sfintei Scripturi și în practicarea rugăciunii. Cateheza trebuie să-și afle un suport considerabil în Catehismul Bisericii Catolice și, cu referire la acesta, în catehismele pentru adulți ale Bisericilor particulare.

Iată, îndeosebi, care sunt sarcinile catehezei adulților:

  • Promovarea formării și maturizării vieții în spiritul lui Cristos înviat, prin mijloace adaptate: pedagogie sacramentală, exerciții spirituale, călăuzire spirituală…
  • Educarea capacității de a judeca corect, în lumina credinței, mutațiile socio-culturale ale societății. Poporul creștin va putea astfel să discearnă atât adevăratele valori, cât și pericolele civilizației noastre și să adopte atitudinile corespunzătoare.
  • Clarificarea problemelor religioase și morale actuale, adică a problemelor cu care se confruntă oamenii de azi în ce privește, de exemplu, morala publică și individuală, chestiunile sociale, educarea noilor generații.
  • Explicarea relațiilor dintre activitatea seculară și cea eclezială, cu punerea în lumină a distincțiilor, implicațiilor și inevitabilei lor interacțiuni. În acest scop, doctrina socială a Bisericii trebuie să facă parte integrantă din formarea adulților.
  • Dezvoltarea bazelor raționale ale credinței. O înțelegere corectă a credinței trebuie să manifeste conformitatea actului de credință și a adevărurilor de crezut cu exigențele rațiunii umane. Evanghelia este întotdeauna actuală și apropriată, de unde și necesitatea de a fi promovată eficient o pastorală a gândirii și a culturii creștine care să permită depășirea anumitor forme de integrism și de fundamentalism și evitarea interpretărilor arbitrare sau subiective.
  • Educarea asumării responsabilității în misiunea Bisericii și în mărturia creștină în societate.

Adultul va învăța să descopere, să valorifice și să pună în practică ceea ce a primit de la natură și prin har, atât în sânul comunității ecleziale, cât și în mijlocul comunității umane. El va fi astfel în măsură să evite capcanele masificării și ale anonimatului, deosebit de numeroase în societatea actuală și care duc la pierderea identității și la discreditarea calităților și resurselor fiecărui om.

Forme specifice ale catehezei adulților14

176. Există situații și împrejurări care impun forme specifice de cateheză:

  • cateheza de inițiere creștină sau catehumenatul adulților, al cărei plan este expus de RICA;
  • cateheza Poporului lui Dumnezeu sub formele tradiționale corespunzător adaptate, pe parcursul anului liturgic sau sub forma extraordinară a misiunilor;
  • cateheza de perfecționare, pentru cei care au primit, în cadrul comunității, sarcini legate de formare: cateheții și cei angajați în apostolatul laicilor;
  • cateheza prilejuită de evenimentele mai semnificative ale vieții: căsătoria, botezul copiilor sau alte sacramente ale inițierii creștine, perioadele mai delicate ale educării copiilor, boala etc, împrejurări în care persoanele sunt mai dispuse să-și pună întrebări cu privire la adevăratul sens al vieții.
  • cateheza legată de experiențele deosebite ale vieții: intrarea în câmpul muncii, stagiul militar, migrarea… Este vorba de schimbări care pot prilejui evoluții spirituale dar și rătăciri și care au nevoie să fie luminate și susținute de Cuvântul lui Dumnezeu;
  • cateheza privitoare la folosirea în spirit creștin a timpului liber, în special cu ocazia perioadelor de vacanță și a excursiilor;
  • cateheza prilejuită de evenimente deosebite din viața Bisericii sau a societății.

Aceste forme specifice de cateheză, și multe altele, nu înlocuiesc, ci completează ciclurile de cateheză sistematică, organică și permanentă pe care orice comunitate eclezială trebuie să le garanteze adulților.

Cateheza pentru preșcolari și școlari15

Situația și importanța perioadei preșcolare și a copilăriei16

177. Acest segment de vârstă, care este de obicei împărțit în perioada preșcolară și copilărie, are, în lumina credinței și a rațiunii, gingășia începutului vieții. «În copilărie se deschid neprețuite posibilități de acțiune, atât pentru zidirea Bisericii, cât și pentru umanizarea societății»,17 care trebuie valorificate. Fiu al lui Dumnezeu în virtutea Botezului, copilul este proclamat de Cristos mădular privilegiat al Împărăției lui Dumnezeu.18

Din diverse motive, copilul are dreptul, azi mai mult decât în trecut, de a fi respectat și ajutat în dezvoltarea sa ca om și prin cateheză; aceasta nu trebuie să-i lipsească niciodată copilului creștin. Cei care i-au dat viață și l-au îmbogățit prin darul Botezului au datoria de a-l susține continuu.

Caracteristicile catehezei copiilor19

178. Cateheza celor mici este în mod necesar legată de situația și condiția lor de viață; ea este produsul a diferiți factori educativi complementari, dintre care unii au o importanță deosebită și o arie universală:

  • Copilăria preșcolarilor și cea a școlarilor, fiecare înțeleasă și tratată corespunzător caracteristicilor lor proprii, constituie perioada începutului vieții sociale și a educării umane și creștine în mediul familial, la școală și la Biserică. Această perioadă trebuie considerată decisivă pentru viitoarea viață de credință.
  • Potrivit unei tradiții solide, în mod obișnuit în timpul acestei perioade se desăvârșește inițierea creștină începută la Botez. Primirea sacramentelor urmărește formarea organică a credinței copilului și introducerea lui în viața Bisericii.20
  • În perioada copilăriei, procesul caracteristic va fi așadar eminamente educativ, acordându-se atenție dezvoltării resurselor umane care formează baza antropologică a vieții de credință, cum sunt simțul încrederii, al gratuității, al dăruirii de sine, al invocației, al participării pline de bucurie… Educarea la rugăciune și inițierea în Sfintele Scripturi sunt aspecte centrale ale formării creștine a copiilor.21
  • În fine, două spații ale educației au o importanță vitală: familia și școala. Cateheza din familie este, într-un fel, de neînlocuit, în primul rând datorită mediului pozitiv și primitor în care este exercitată, mulțumită exemplului mobilizator al adulților, dar și întrucât este prima abordare și practicare a credinței.

179. A merge la școală înseamnă, pentru copil, intrarea într-o societate mai extinsă decât familia, unde își va putea dezvolta și mai mult facultățile de înțelegere, capacitățile afective și comportamentale. La școală, copilul primește adeseori un învățământ religios specific.

Toate acestea cer o colaborare constantă între cateheți, părinți și educatori sau învățători.22 Păstorii să știe că, ajutându-i pe părinți și pe educatori să-și împlinească misiunea, contribuie la zidirea Bisericii. De altfel, această muncă oferă excelente ocazii pentru catehizarea adulților.23

Preșcolari și școlari lipsiți de o susținere religioasă în familie sau care nu merg la școală sau grădiniță24

180. Crește numărul preșcolarilor și al școlarilor care sunt în mod grav dezavantajați întrucât nu beneficiază de susținere religioasă adecvată în familie, sau nu au cu adevărat o familie, sau nu frecventează grădinița ori școala, sau suferă de instabilitate socială sau de inadaptare, ori din alte motive ce țin de mediul ambiant. Mulți nici nu au fost botezați; alții nu își duc la capăt inițierea creștină. Comunitatea creștină este cea care trebuie să-i ia în grijă, într-o slujire de suplinire generoasă, competentă și realistă, căutând dialogul cu familiile acestora, propunând forme de educare școlară potrivite, oferind o cateheză corespunzătoare posibilităților și necesităților concrete ale copiilor.

Cateheza tinerilor25

Preadolescența, adolescența și tinerețea26

181. Se constată, în general, că primele victime ale crizei spirituale și culturale care afectează societățile27 sunt tinerele generații. Or, tocmai de angajarea acestora sunt legate cele mai mari speranțe într-o lume mai bună.

Acest fapt trebuie să încurajeze și mai mult Biserica să vestească tinerilor Evanghelia, cu curaj și creativitate.

Experiența a arătat în legătură cu aceasta cât de util este pentru cateheză să distingă între preadolescență, adolescență și tinerețe, ținându-se cont în mod corespunzător de rezultatele cercetărilor științifice și de condițiile de viață din diferitele țări.

Problema preadolescenței se pune mai mult în țările cele mai dezvoltate: acolo nu se mai ține seama suficient de dificultățile, de nevoile, de resursele umane și spirituale ale preadolescenților, ca și cum această vârstă nici n-ar fi recunoscută.

Este perioada de vârstă în care adesea, băiatul (sau fata), după ce a primit sacramentul Mirului și a ajuns la capătul parcursului de inițiere sacramentală, încetează aproape total practicarea vieții de credință. Această atitudine trebuie să fie luată în seamă foarte serios; ea necesită o pastorală specifică pentru consolidarea formării primite pe parcursul inițierii.

În ce privește celelalte două categorii, trebuie făcută distincția între adolescență și tinerețe, chiar dacă este dificil de trasat o graniță. În mod global, este vorba de perioada de vârstă dinaintea asumării responsabilităților, asumare caracteristică adulților.

Cateheza tinerilor trebuie, la rândul ei, să fie revizuită în profunzime și dezvoltată.

Importanța tinerilor pentru societate și pentru Biserică28

182. Biserica, punându-și «speranța» în tineri, îi privește azi ca fiind «o mare miză pentru viitorul Bisericii».29

Schimbările culturale și sociale, rapide și tumultuoase, creșterea numărului tinerilor, extinderea perioadei de tinerețe înainte de asumarea responsabilităților proprii adulților, lipsa locurilor de muncă și, în unele țări, condițiile unei subdezvoltări permanente, presiunile societății de consum… sunt tot atâția factori care fac din lumea tinerilor o lume a așteptării, a dezamăgirii și adesea a plictiselii și chiar a angoasei și a marginalizării. Tendința de îndepărtare de Biserică sau, cel puțin, o oarecare neîncredere în aceasta, mocnește în mulți. Cel mai adesea, de vină sunt lipsa unui sprijin spiritual și moral din partea familiei și deficiențele catehezei primite.

Pe de altă parte, un mare număr de tineri sunt puternic atrași de căutarea unui sens, de solidaritate, de angajare socială și chiar de experiențe religioase…

183. Iată câteva consecințe care decurg din toate acestea în ceea ce privește cateheza.

Slujirea credinței percepe înainte de toate luminile și umbrele condiției concrete a tinerilor din diverse țări și medii de viață.

În centrul catehezei se află propunerea explicită făcută de Cristos tânărului din Evanghelie,30 invitație care este adresată tuturor tinerilor, pe măsura lor și în funcție de problemele cu care sunt confruntați. Evanghelia îi prezintă pe tineri ca interlocutori direcți ai lui Cristos, care le descoperă «bogăția lor deosebită» și, în același timp, îi antrenează într-un proces de creștere personală și comunitară de mare valoare pentru destinul societății și al Bisericii.31

De aceea, tinerii nu trebuie considerați doar obiect al catehezei, ci și «subiecți activi care participă la evanghelizare și la reînnoirea socială».32

Caracteristici ale catehezei tinerilor33

184. Dată fiind amploarea sarcinii, directoriile pentru cateheză elaborate de Bisericile particulare și de Conferințele episcopale sunt cele care vor decide, în funcție de context, ceea ce este mai adecvat fiecărui mediu.

Aici vom semnala doar câteva trăsături generale comune:

  • Cateheza trebuie să țină cont de situația religioasă în toată diversitatea ei: există tineri care nu au fost nici măcar botezați, alții care nu și-au terminat inițierea creștină sau care trec printr-o criză a credinței uneori gravă, iar alții care doresc să opteze în favoarea credinței sau au făcut deja acest lucru și care au nevoie de ajutor.
  • Cateheza câștigă în eficiență dacă se poate desfășura inserată într-o pastorală mai amplă a copiilor, adolescenților și tinerilor care să țină cont de ansamblul problemelor legate de viața acestora. În acest scop, cateheza trebuie să integreze anumite procedee cum ar fi analiza situațiilor, atenția față de științele umane și ale educației, colaborarea cu laicii și chiar cu tinerii înșiși.
  • O activitate de grup bine organizată, apartenența la asociații de tineri34 și asistența personală a tinerilor, a cărei formă eminentă este direcțiunea spirituală, sunt instrumente foarte utile pentru o cateheză eficientă.

185. Printre diferitele forme de cateheză a tinerilor, trebuie să fie prevăzute, după caz, catehumenatul tinerilor de vârstă școlară, cateheza de inițiere creștină, cateheza pe teme prestabilite, precum și alte întâlniri mai mult sau mai puțin ocazionale sau informale…

Mai global, trebuie propusă o cateheză a tinerilor cu itinerarii noi, deschisă față de sensibilitatea și întrebările acestei vârste, care sunt de ordin teologic, etic, istoric, social… Un loc corespunzător trebuie acordat educării la adevăr și la libertate potrivit Evangheliei, formării conștiinței, educării pentru dragoste, vocație, angajare creștină în societate și responsabilitate misionară în lume.35 În același timp, trebuie relevat faptul că adesea, în zilele noastre, evanghelizarea tinerilor trebuie să capete mai degrabă o dimensiune misionară decât una strict catehumenală. Într-adevăr, situația impune deseori ca apostolatul care îi vizează pe tineri să devină o acțiune de natură umanizatoare și misionară, ca prim pas necesar pentru a se maturiza dispozițiile cele mai favorabile pentru cateheza propriu-zisă. De aceea, realitatea impune în multe cazuri o intensificare a activității precatehumenale în interiorul unui proces educativ global.

Una din problemele de rezolvat privește diferența de «limbaj» (mentalitate, sensibilitate, gusturi, stiluri, vocabular…) dintre tineri și Biserică (cateheză, cateheți). De aceea, accentul se pune pe necesitatea «adaptării catehezei în funcție de tineri», traducând în limbajul lor «cu răbdare și înțelepciune, fără al falsifica, mesajul lui Isus».36

Cateheza persoanelor în vârstă37

Vârsta a treia, dar al lui Dumnezeu făcut Bisericii

186. În diferite țări ale lumii, creșterea numărului persoanelor în vârstă constituie o nouă și specifică sarcină pastorală pentru Biserică. Considerați adesea ca elemente pasive, mai mult sau mai puțin stânjenitoare, aceste persoane trebuie, dimpotrivă, să fie privite, în lumina credinței, ca dar al lui Dumnezeu făcut Bisericii și societății; ele au dreptul și datoria de a primi, ca toți creștinii, o cateheză adaptată.

În consecință, trebuie să se țină seama de diferitele condiții personale, familiale și sociale și mai ales de problemele ridicate de singurătate și de primejdia de a fi abandonate. Familia joacă un rol primordial întrucât în cadrul ei vestirea credinței se poate face într-un climat de acceptare și dragoste care confirmă, mai mult decât orice, adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.

În toate cazurile, cateheza persoanelor în vârstă asociază conținutului credinței prezența prietenoasă a catehetului și a comunității credincioșilor. De aceea, este de dorit ca persoanele în vârstă să participe pe deplin la parcursul catehetic al comunității.

Cateheză a plinătății și a speranței

187. Cateheza persoanelor în vârstă trebuie să acorde atenție unor aspecte specifice ale situației lor de credință. Persoana în vârstă poate să fi ajuns la această etapă a vieții cu o credință fermă și completă: în acest caz, cateheza duce la capăt drumul parcurs, ajutând persoana respectivă să trăiască într-o atitudine de recunoștință și de așteptare plină de încredere; alte persoane în vârstă duc o viață de credință mai mult sau mai puțin lâncedă și au o practică redusă: în cazul lor, cateheza trebuie să fie prilejul descoperirii unei noi lumini și al unei experiențe religioase; uneori, persoana ajunge la bătrânețe profund rănită spiritual și slăbită trupește: cateheza trebuie să o ajute să-și accepte condiția într-o atitudine de invocare, de iertare și de pace interioară.

În toate cazurile, situația persoanelor în vârstă reclamă o cateheză a speranței date de certitudinea întâlnirii definitive cu Dumnezeu.

Este întotdeauna un mare câștig atât pentru comunitate cât și pentru credinciosul vârstnic mărturia acestuia de credință care strălucește cu atât mai mult cu cât pentru el se apropie marea clipă a întâlnirii cu Domnul.

Înțelepciune și dialog38

188. Biblia ni-l prezintă pe credinciosul înaintat în vârstă ca simbol al persoanei bogate în înțelepciune și în frica de Dumnezeu, așadar ca depozitar al unei mari experiențe de viață, fapt care face din el un fel de «catehet» natural al comunității. El este martorul tradiției de credință, maestru în ale vieții, artizanul dragostei. Cateheza trebuie să pună în valoare acest dar ajutând persoana în vârstă să-și redescopere bogățiile și posibilitățile, încurajând-o să-și asume sarcini în catehizarea copiilor – cărora le sunt adesea bunici prețuiți -, a tinerilor și a adulților. Trebuie favorizat, de asemenea, dialogul fundamental dintre generații în sânul familiei și al comunității.

înapoi la cuprins

Note:
1 Cf. CT 45.
2 Cf. DGC (1971) 20; 92-97; CT 43-4; COINCAT, Cateheza adulţilor în comunitatea creştină, 1990.
3 Cf. DGC (1971) 20; CT 19; 44; COINCAT 10-18.
4 Cf. COINCAT 10-18.
5 Cf. CT 44.
6 Cf. CT 19.
7 Cf. DGC (1971) 92-94; CT 43; COINCAT 20-25; 26-30; 33-84.
8 Cf. 1 Cor 13,11; Ef 4,13.
9 Cf. COINCAT 26-30.
10 Cf. COINCAT 26-30.
11 LG 31; cf. EN 70; ChL 23.
12 ChL 57-59.
13 Cf. DGC (1971) 97.
14 Cf. partea I, cap. 2; DGC (1971) 96.
15 Cf. DGC (1971) 78-81; CT 36-37.
16 DGC (1971) 78-81; ChL 47.
17 ChL 47.
18 Cf. Mc 10,14.
19 DGC (1971) 78-79; CT 37.
20 Cf. CT 37.
21 Cf. Sfânta Congregaţie pentru Cultul Divin, Directoriu pentru Liturghiile cu copii (1 noiembrie 1973): AAS 66 (1974), pp. 30-46.
22 Cf. DGC (1971) 79.
23 Cf. DGC (1971) 78, 79.
24 Cf. DGC (1971) 80-81; CT 42.
25 Cf. DGC (1971) 82-91; EN 72; CT 38-42.
26 Cf. DGC (1971) 83.
27 Cf. Introducere generală, 23-24.
28 Cf. DGC (1971) 82; EN 72; MPD 3; CT 38-39; ChL 46; TMA 58.
29 GE 2; ChL 46.
30 Cf. Mt 19,16-22; Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către tineri Parati semper (31 martie 1985): AAS 77 (1985), pp. 579-628.
31 Cf. ibid., n. 3.
32 ChL 46; cf. DGC (1971) 89.
33 Cf. DGC (1971) 89.
34 Cf. DGC (1971) 87.
35 Alte teme semnificative sunt: relaţia credinţă-raţiune, existenţa şi sensul lui Dumnezeu; problema răului, persoana lui Cristos, Biserica, ordinea etică în raport cu subiectivitatea personală, întâlnirea dintre bărbat şi femeie, doctrina socială a Bisericii…
36 CT 40.
37 Cf. DGC (1971) 95; ChL 48.
38 Cf. ChL 48.

Cateheza în funcție de vârstă

Updated on 2018-04-13T10:10:40+02:00, by Editor Cateheza.ro.